• Referate Anatomie
• Referate Astronomie
• Referate Automatica
• Referate Biologie
• Referate Chimie
• Referate Diverse
• Drept
• Referate Economie
• Referate Engleza
• Referate Filosofie
• Referate Fizica
• Referate Franceza
• Referate Geografie
• Referate Germana
• Referate Informatica
• Referate Istorie
• Referate Marketing
• Referate Matematica
• Referate Medicina
• Referate Muzica
• Referate Psihologie
• Referate Religie
• Referate Romana

Link sponsorizat :

Dreptul civil

Dreptul civil este acea ramură de drept care reglementează raporturi juridice, patrimoniale și nepatrimoniale, în care părțile figurează ca subiecte egale în drepturi.

Explicație: dreptul civil are ca obiect relațiile dintre oameni, în care persoanele se află în raport de egalitate.

Exemplu: raport de drept civil poate fi dreptul de proprietate (în cazul în care cineva are un teren și o altă persoană îi încalcă dreptul de proprietate). Ca urmare a acestei egalități amîndouă părțile pot prezenta dreptul de proprietate.

Raporturile patrimoniale sînt relații evaluabile în bani.
Raporturile nepatrimoniale sînt relații care nu sînt evaluabile în bani, ca de ex.:
dreptul la nume;
dreptul la viață;
dreptul la reluare numelui de fată după divorț.

Legea fundamentală care reglemetează raporturile de drept civil este CODUL CIVIL, intrat în vigoare la 1. decembrie 1865.

Un cod reprezintă un ansamblu de legi existente anterior, care pentru a fi mai ușor aplicate au fost codificate într-un cod.

Codul civil român a fost întocmit după modelul codului civil al lui Napoleon.
Codul civil român cuprinde 1914 articole, din care circa 1800 mai sînt și astăzi în vigoare.
Raportul juridic

Este relația socială cu caracter patrimonial sau nepatrimonail reglementată de norma de drept civil și care se naște între persoane fizice și/sau persoane juridice.

Caracterele raportului juridic civil:
este o relație socială;
-animalele nu au capacitate de folosință (drepturi și obligații).
are un caracter volițional, pentru că:
exprimă voința legiuitorului (raportul juridic există dacă părțile își manifestă dorința în acest sens);
implică manifestarea de voință a părților.
3. este un raport de drept în care părțile au o poziție de egalitate juridică.
Structura raportului juridic:
Raportul juridic are 3 mari componente:
Subiect;
Conținut;
Obiect.
Subiectele raportului juridic civil:
Persoanele fizice și persoanele juridice.
Calitatea de subiect de drept presupune capacitatea civilă. Aceasta este formată din:
capacitatea de folosință
capacitatea de exercitare
Capacitatea de folosință
Este aptitudinea generală a persoanelor de a dobîndi drepturi și de a-și asuma obligații.

Capacitatea de folosință a persoanei juridice se deosebește de cea a persoanei fizice prin aceea că aceasta nu este generală și egală, ci este specifică fiecăreia dintre acestea. O persoană juridică are doar drepturi și obligații izvorînd din scopul pentru care a fost înființată, existînd așadar principiul specialității capacității de folosință a persoanelor juridice.

Dobîndirea capacității de folosință:
Persoana fizică dobîndește această capacitate:
- de la naștere, ca regulă;

- din momentul concepției copilului, ca excepție, cu condiția însă de a se naște viu (de interes major în cazul în care și acesta vine la moștenire).

Persoana juridică dobîndește această capacitate din momentul în care ia ființă. Are o capacitate de folosire restrînsă chiar de la data actului de înființare (adică înainte de înregistrare), cît privește drepturile ce se constituie în favoarea ei; (neîndeplinirea obligațiilor necesare pentru ca persoana juridică să ia naștere în mod valabil)?.

Încetarea capacității de folosință:
pentru persoana fizică: - la moartea ei;
- la declararea judecătorească a morții.
pentru persoana juridică în cazul dizolvării.
Dizolvarea poate avea loc:
prin voința persoanelor care au constituit-o;
de drept - la împlinirea termenului pentru care a fost înființată;
- în funcție de realizarea sau de imposibilitatea realizării scopului propus;
- în cazul scăderii numărului membrilor organizației sub limita stabilită de lege sau statut.
În cazul dizolvării, persoana juridică intră în lichidare.
Capacitatea de exercițiu
Presupune aptitudinea unei persoane de a-și exercita drepturile și de a-și asuma obligații săvîrșind acte juridice.

Persoana fizică dobîndește capacitea de exercitări depline la vîrsta de 18 ani. Pînă la 14 ani este complet lipsită de capacitate de exercițiu. Între 14-18 ani are capacitatea de exercițiu restrînsă, putînd face singură acte de administrare, dacă nu-i pricinuiesc vreo vătămare. Minorul care a împlinit 16 ani poate dispune personal prin testament de jumătate din averea de care poate dispune un major. Minorul sub 14 ani răspunde de fapta sa producătoare de prejudicii dacă a avut discernămînt în momentul săvîrșirii faptei. După 14 ani se prezumă că minorul are discernămînt și răspunde de fapta ce l-a prejudiciat pe altul.

Majorii sînt lipsiți de capacitatea de exercițiu în situația în care sînt puși sub interdicție de către instanța de judecată.

Astfel persoanele fizice pot fi:
persoane deplin capabile;
persoane cu capacitate de exercițiu restrînsă;
persoane lipsite de capacitate de exercițiu.
Capacitatea de exercițiu încetează la moartea persoanei sau în momentul punerii sub interdicție.

În privința persoanelor juridice urmează...

Nota: Textul de mai sus reprezinta doar un extras din referat. Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download.